Timpul.

Lacrimi de tristete.Uita-te  spre un alb pur.

Ceasurile timpului se revarsa intr-o singura clipa de tacere.

Deschid ochii umezi,greutatea de plumb atarnandu-mi pe gene.

Vad aripi pictate pe pereti si aud tipete mute... imi refac inima din bucati de sticla.Praful aminitrilor se lasa usor peste trecutul ingropat in sufletul meu.

Monocrom

Într-o lume in alb Și negru. Fără  zâmbete fără cea mai mică noantă de fericire. Dacă ajung la cer pot simti dorintele cum vin si se duc.Pe o stradă  pustie unde caldura nu pătrunde undeva mai aproape decât credeam stau uitandu-mă  la tine.Masca pusa pe fata mea ascunde sentimentele si emotile mele.M-ai pirvit si n-ai spus nimic. AȘa ca am mers pe drumurile noastre separate.Am simtit ca o lacrima curgand printre maȘti Și pentru prima oară  vad stele sarind din mâna mea patată  cu negru. În cazul în care lumea te face să te simti confuz, senzatia ,va disparea  daca  furtuna nu vrea să se răspândească... şi tu chiar nu sti ce sa faci privind in jur, eu sunt aici, nu conteză , departe sau aproape. In  rămăȘitele unui vis tăcut totul este intr-un monocrom.