Lonely winter days

Daca as fi iarna ,as ingheta totul ,florile ar sta tacute,iarba ar dormi iar brazi ar fi singuri 

supravietuitori.As fi superba in hainele mele albe dar as fi tacuta ca atunci cand tu te trezesti dimineta

sa vezi albul infinit,stralucitor la lumina slaba a soarelui,as da o ninsoare cu fulgi mari care ar alunga oameni in casele lor.As fi intodeauna singura si as umple strazile cu nostalgia mea, le-as da si oamenilor din ea.

M-as uita la copii,cum mamele lor ii dojenesc cand ies afara fara caciula...cum se bat cu zapda,cum imi lasa ingeri pe palmele mele reci,castele in parul meu mult prea mici pentru a incapea cineva in ele,

poate doar veveritele,oameni de zapada,soldati mei,stau si  pazesc orasul feeric.

Iar pe tine te-as tine in lumea mea ca intr-un vis  pentru todeauna,te-as pastra undeva in inima mea inghetata.

Spre sfarsit as plange pentru ca soarele m-ar alunga dar voi stii ca oamenii nu ma vor uita vreodata pentru ca le-am lasat amintiri frumoase, din iarna,din mine.Atunci cand o floare a ierni se va sparge voi stii ca fiecare bucata de gheata  a ajuns la cineva .

Under the water

Luminile  erau aprinse in tot orasul si ma simteam cumva protejata de ele dar intr-un fel eram constienta ca ma poate vedea cineva, desi la ora aia din noapte nu cred ca mai era cineva afara.Cutreierand strazile orasului, noaptea totul e altfel  ca o alta lume care sta ascunsa pana soarele apune. Oamenii,  majoritatea dorm iar sufletele lor calatoresc departe. Cateodata noaptea tarziu ma trezesc ca  alerg dupa umbre,cand vantul bate si haitele de caini parca pun stapanire pe oras. Un oras ce pare parasit desi eu stiu ca doar doarme.In noptile tarzii de vara cand pomii  parca ma imbata cu mireasma lor,  poezii despre altii care s-au iubit, ma intreb cine au fost ei,daca  autorul a stat si el pe o banca intr-o seara de vara asa ca mine...''suntem facuti pentru a iubi'' am citit asta o data undeva, nu mai stiu unde exact. Dar nu simt ca am fost facuta pentru asta, desi in unele noptii tarzi ca asta cand ma pierd in peisaj simt ca sunt singura, de-a dreptul singura.Astfel de momente sunt prea rare si prea scurte ca si viata de altfel care e mult prea scurta .
Mai e putin si soarele va rasari si nu vreu sa ma prinda dimineata cand ajung acasa dupa mica mea plimbare nocturna parca intunericul din camera si tacerea ma inghit dar sub apa acolo nimeni nu poate sa ma auda sau sa ma vada.E o liniste placuta si imi aduce aminte de tine,esti o iluzie, exact ca dragostea ta pentru mine.

Friday night

             

   Am adormit si cand m-am trezit era noapte, tocmai atunci am realizat ca ceea ce visasem nu era real dar persista in mine  puternic. Stand  in lumina slaba a beculetelor uitate de craciunul trecut din camera mea, gandindu-ma daca si tu ai vista aceelasi lucru, daca noi ne-am putea intalni reciproc in vise?  Dar noi deja avem un univers al nostru, paralel cu lumea aceasta, un loc doar pentru noi unde putem fi cine vrem noi sa fim. Mirosul de vanilie si scortisoara ce venea din bucatarie imi aduce aminte de un loc feeric unde am fost intr-o vara...marea,noaptea, lumini si o mica cafenea. Nu cred ca as putea uita vreodata acel loc...
Ma ridic din patul care parca inca ma chema sa mai dorm, si inainte sa ma ridic  mai ma gandesc o data la visul meu.Iesind in intunericul nopti ce ma strabate-a profund.

Confession at midnight.

Nu stiu cum ai intrat in viata mea, probabil,asa ca o plaoie de vara usor cu stropi reci....
dar nu stiu cand te-ai schimbat cand ai incetat sa fi ceea ce eu iubeam.
Stand sa ma gandesc poate ca nu te-am stiut,nu te-am cunoscut nicodata,dar mi-ar fi placut sa te cunosc. As fi stat in bratele tale, uitandu-ne amndoi pe fereastra la ploaie. Dar noi traim in lumi diferite,paralele, si caut neputincioasa o usa poate lasa deschisa...si ma intreb ce am simtit atunci
mi-ar fi placut sa te stiu, cand tu ai fi putut fi perfect pentru mine dar stii tu nu esti nici pe jumatate. Am fost o copila naiva crezand ca se va putea,dar mereu noi vom face aceeasi greseala: sa ne indragostim de persoana nepotrivita!
Dar sa stii ca noaptea eu ma transform devin una cu ea, rece indiferenta,frumoasa ,misterioasa  si acum la miezul noptii iti confesez tot ce nu am putut sa-ti zic vreodata,tot ce nu am avut curajul pentru ca,da,eu sunt noaptea.Sunt cosmarul dulce ce te bantuie in fiecare noapte si nu te lasa sa adormi....

Sweet child of mine.

Hei! iti mai atuci aminte cand eram copii? Eram spirite libere si pure, nimic nu era imposibil atunci pentru noi.

Cum asteptam o noua zi de scoala pentru ca stiam ca tu vei fi acolo cu mine, A. Noi mereu puneam ceva la cale, mereu gasem ceva de care sa radem sau doar sa vorbim.  Mereu gaseam o scuza ca sa nu facem ora de sport.Iarna cantam colinde pe strada cand veneam de la scoala, fugeam si ne ascundem ca sa nu luam frecus. Cum ''viata cu mandarine era mai buna:)'' cu tine A.

Nu voi uita niciodata aceea vreme in care eram doar noi si nimic nu mai conta.Imi e dor de copilul dulce din mine, care se entuziasma tot timpul,care dormea la ore, care facea desene ciudate peste tot, care se uita cum ninge afara.Acel copil care iubea jeleurile pe care le cumpara de la magazinul  de la colt imreuna cu tine A.

Pe atunci visam mai tot timpul, eu si M  noi eram doua visatoare.Sunt vise si vise. Cel de atunci, pe cel de acum ,trebuie sa-l visez cu ochii deschisi.

Va multumesc pentru ca existati si pentru ca sunteti voi. <3

-Carpe Diem-

Ziua când pesti cerului au disparut.

E înorat afară dar in sufletul meu deja a venit ploaia...

se sparg ţipete in urechile mele.Și  un gând mă poartă spre un cântec vechi, ce îl crezusem uitat...

am versurile lui pe buze si îl rostesc in tăcere ca pe o incantaţie  sacră.

Și parcă te văd pe tine în fiecare colţ din lume...şi îmi închid gândul acesta departe în inimă.

Și înoţi, înoţi, în cerul albastru aşa cum esti în gândul meu.