Google+ Followers

Google+ Followers

miercuri, 12 noiembrie 2014

Freamat

Candva cineva mi-a spus: '' sper sa nu te inchizi si mai mult in tine''
ultimele cuvinte si privirea lui, apoi a trecut mult timp intre noi. 
Iar acum iti  scriu, sa-ti spun ca nu m-am inchis sau izolat definitiv.
Ca a mai ramas acolo o mica poarta lasata neintentionat deschisa.
Care inca a rezistat, unde inca mai zboara gandurile si le prind 
pe hartie precum  fluturii in plasa.
Aici timpul nu mai exista,sunt doar eu  si o usa
pe care doar eu o pot vedea, si imi e de ajuns.
Ma bucur ca m-am intors aici,unde sufletul meu isi gaseste linistea si locul 
in freamat, aici e acasa.
Freamat ce s-a zbatut in mine si avrut sa iasa afara
dar eu nu l-am lasat. Permite-mi doar sa fiu si atat.

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Descântece - tu nu iubesti un suflet, tu iubesti un trup



Om de lut, tu esti doar un trup
ce rataceste printr-o mare de oameni
care isi cauta o bucata din suflet
m-am uitat prea mult inapoi dupa tine
nu era nimic acolo,doar amintiri
si ce ar mai conta cateva in plus acum?

Om de lut, tu iubesti o fantoma
caci e doar in mintea ta, nu e aici,nu e acolo
Nu e cu tine, dar e mereu in mintea si inima ta
A sculptat in tine un sentiment de iubire
conturat cu amintiri, dar ce ar mai conta cateva in plus acum?

Om de lut, ai fost naiv sa crezi asa ceva,
sa speri ca nu te va abandona,
toate sunt scuze, dar putine motive
toate sunt clipe, dar putine conteaza
toate sunt zambete, dar putine care sa nu ascunda ceva 

Om de lut, nu fi absurd,
disperarea ce-o port ca pe cel mai frumos lucuru
de ce? Pentru ca stiu, intr-o zi voi inetelege ce nu pot acum
dar pana atunci prefer sa se sparga oceane in ochii mei
caci doar cicatricile sunt o dovata ca tu ai fost aici, acum.



luni, 11 august 2014

A part of me

Acolo unde se termina noapte si incepe ziua intre stare de veghe si visare,acolo incep sa ma pierd pe mine si pe tine odata cu mine, caci tu esti o parte din mine.As vrea sa culeg fiecare amintire, sa se mai opreasca odata timpul in loc sa-mi odihnesc privirea pe chipul tau.Cum lumina diminetii nu va intarzia sa apara asa si timpul nu sta in loc si nici oamenii. Nu voi uita sa iubesc, sa fiu eu si sa visez.
E un simplu drum dar imi e frica sa ma uit inapoi, pentru ca atunci 
poate ma voi scufunda dar nu in ocean, in propriile-mi ganduri
 emotii si amintiri.

duminică, 16 martie 2014

Din lumea albastră



E ceva, e ceva acolo in mine, care se zbate zadarnic sa iasa afara,ca un tipat mut.Pot simti mirosul cerului, lumina soarelui, mangaindu-ma pe cap dar radacinile mele, nu ma lasa sa zbor,precum o pasare ranita,se sparg oceane in ochii mei.Iar mainile spun  mai multe decat cuvintele mele,acum.In camera pe jumatate luminata, sunt eu si zidul gol peste care se revarsa amurgul,plin de nostalgie. Usi inchise ce asteapta o cheie salvatoare,pe mari albastre,furate din basme,iar sufeletele pustiite, asteptand sa-ti spuna o poveste.
Timp de o secunda m-am oprit,uitandu-ma la dulapul cu model complicat,la cartile vechi de pe el si la persoana ce se reflecta in oglinda sparta de langa. Mirosul de iasomie ce venea din camera alturata, caii fugind pe campul gol si ploaia ce urma sa vina.