Luminile erau aprinse in tot orasul si ma simteam cumva protejata de ele dar intr-un fel eram constienta ca ma poate vedea cineva, desi la ora aia din noapte nu cred ca mai era cineva afara.Cutreierand strazile orasului, noaptea totul e altfel ca o alta lume care sta ascunsa pana soarele apune. Oamenii, majoritatea dorm iar sufletele lor calatoresc departe. Cateodata noaptea tarziu ma trezesc ca alerg dupa umbre,cand vantul bate si haitele de caini parca pun stapanire pe oras. Un oras ce pare parasit desi eu stiu ca doar doarme.In noptile tarzii de vara cand pomii parca ma imbata cu mireasma lor, poezii despre altii care s-au iubit, ma intreb cine au fost ei,daca autorul a stat si el pe o banca intr-o seara de vara asa ca mine...''suntem facuti pentru a iubi'' am citit asta o data undeva, nu mai stiu unde exact. Dar nu simt ca am fost facuta pentru asta, desi in unele noptii tarzi ca asta cand ma pierd in peisaj simt ca sunt singura, de-a dreptul singura.Astfel de momente sunt prea rare si prea scurte ca si viata de altfel care e mult prea scurta .
Mai e putin si soarele va rasari si nu vreu sa ma prinda dimineata cand ajung acasa dupa mica mea plimbare nocturna parca intunericul din camera si tacerea ma inghit dar sub apa acolo nimeni nu poate sa ma auda sau sa ma vada.E o liniste placuta si imi aduce aminte de tine,esti o iluzie, exact ca dragostea ta pentru mine.
Mai e putin si soarele va rasari si nu vreu sa ma prinda dimineata cand ajung acasa dupa mica mea plimbare nocturna parca intunericul din camera si tacerea ma inghit dar sub apa acolo nimeni nu poate sa ma auda sau sa ma vada.E o liniste placuta si imi aduce aminte de tine,esti o iluzie, exact ca dragostea ta pentru mine.
