E înorat afară dar in sufletul meu deja a venit ploaia...
se sparg ţipete in urechile mele.Și un gând mă poartă spre un cântec vechi, ce îl crezusem uitat...
am versurile lui pe buze si îl rostesc in tăcere ca pe o incantaţie sacră.
Și parcă te văd pe tine în fiecare colţ din lume...şi îmi închid gândul acesta departe în inimă.
Și înoţi, înoţi, în cerul albastru aşa cum esti în gândul meu.
Deci :> pentru cine e descrierea asta asa trista :3?
RăspundețiȘtergere