Descântece - tu nu iubesti un suflet, tu iubesti un trup

Om de lut, tu esti doar un trup

ce rataceste printr-o mare de oameni

care isi cauta o bucata din suflet

m-am uitat prea mult inapoi dupa tine

nu era nimic acolo,doar amintiri

si ce ar mai conta cateva in plus acum?

Om de lut, tu iubesti o fantoma

caci e doar in mintea ta, nu e aici,nu e acolo

Nu e cu tine, dar e mereu in mintea si inima ta

A sculptat in tine un sentiment de iubire

conturat cu amintiri, dar ce ar mai conta cateva in plus acum?

Om de lut, ai fost naiv sa crezi asa ceva,

sa speri ca nu te va abandona,

toate sunt scuze, dar putine motive

toate sunt clipe, dar putine conteaza

toate sunt zambete, dar putine care sa nu ascunda ceva 

Om de lut, nu fi absurd,

disperarea ce-o port ca pe cel mai frumos lucuru

de ce? Pentru ca stiu, intr-o zi voi inetelege ce nu pot acum

dar pana atunci prefer sa se sparga oceane in ochii mei

caci doar cicatricile sunt o dovata ca tu ai fost aici, acum.

A part of me

Acolo unde se termina noapte si incepe ziua intre stare de veghe si visare,acolo incep sa ma pierd pe mine si pe tine odata cu mine, caci tu esti o parte din mine.As vrea sa culeg fiecare amintire, sa se mai opreasca odata timpul in loc sa-mi odihnesc privirea pe chipul tau.Cum lumina diminetii nu va intarzia sa apara asa si timpul nu sta in loc si nici oamenii. Nu voi uita sa iubesc, sa fiu eu si sa visez.
E un simplu drum dar imi e frica sa ma uit inapoi, pentru ca atunci 
poate ma voi scufunda dar nu in ocean, in propriile-mi ganduri
 emotii si amintiri.

Din lumea albastră

E ceva, e ceva acolo in mine, care se zbate zadarnic sa iasa afara,ca un tipat mut.Pot simti mirosul cerului, lumina soarelui, mangaindu-ma pe cap dar radacinile mele, nu ma lasa sa zbor,precum o pasare ranita,se sparg oceane in ochii mei.Iar mainile spun  mai multe decat cuvintele mele,acum.In camera pe jumatate luminata, sunt eu si zidul gol peste care se revarsa amurgul,plin de nostalgie. Usi inchise ce asteapta o cheie salvatoare,pe mari albastre,furate din basme,iar sufeletele pustiite, asteptand sa-ti spuna o poveste.
Timp de o secunda m-am oprit,uitandu-ma la dulapul cu model complicat,la cartile vechi de pe el si la persoana ce se reflecta in oglinda sparta de langa. Mirosul de iasomie ce venea din camera alturata, caii fugind pe campul gol si ploaia ce urma sa vina.

Lonely winter days

Daca as fi iarna ,as ingheta totul ,florile ar sta tacute,iarba ar dormi iar brazi ar fi singuri 

supravietuitori.As fi superba in hainele mele albe dar as fi tacuta ca atunci cand tu te trezesti dimineta

sa vezi albul infinit,stralucitor la lumina slaba a soarelui,as da o ninsoare cu fulgi mari care ar alunga oameni in casele lor.As fi intodeauna singura si as umple strazile cu nostalgia mea, le-as da si oamenilor din ea.

M-as uita la copii,cum mamele lor ii dojenesc cand ies afara fara caciula...cum se bat cu zapda,cum imi lasa ingeri pe palmele mele reci,castele in parul meu mult prea mici pentru a incapea cineva in ele,

poate doar veveritele,oameni de zapada,soldati mei,stau si  pazesc orasul feeric.

Iar pe tine te-as tine in lumea mea ca intr-un vis  pentru todeauna,te-as pastra undeva in inima mea inghetata.

Spre sfarsit as plange pentru ca soarele m-ar alunga dar voi stii ca oamenii nu ma vor uita vreodata pentru ca le-am lasat amintiri frumoase, din iarna,din mine.Atunci cand o floare a ierni se va sparge voi stii ca fiecare bucata de gheata  a ajuns la cineva .

Under the water

Luminile  erau aprinse in tot orasul si ma simteam cumva protejata de ele dar intr-un fel eram constienta ca ma poate vedea cineva, desi la ora aia din noapte nu cred ca mai era cineva afara.Cutreierand strazile orasului, noaptea totul e altfel  ca o alta lume care sta ascunsa pana soarele apune. Oamenii,  majoritatea dorm iar sufletele lor calatoresc departe. Cateodata noaptea tarziu ma trezesc ca  alerg dupa umbre,cand vantul bate si haitele de caini parca pun stapanire pe oras. Un oras ce pare parasit desi eu stiu ca doar doarme.In noptile tarzii de vara cand pomii  parca ma imbata cu mireasma lor,  poezii despre altii care s-au iubit, ma intreb cine au fost ei,daca  autorul a stat si el pe o banca intr-o seara de vara asa ca mine...''suntem facuti pentru a iubi'' am citit asta o data undeva, nu mai stiu unde exact. Dar nu simt ca am fost facuta pentru asta, desi in unele noptii tarzi ca asta cand ma pierd in peisaj simt ca sunt singura, de-a dreptul singura.Astfel de momente sunt prea rare si prea scurte ca si viata de altfel care e mult prea scurta .
Mai e putin si soarele va rasari si nu vreu sa ma prinda dimineata cand ajung acasa dupa mica mea plimbare nocturna parca intunericul din camera si tacerea ma inghit dar sub apa acolo nimeni nu poate sa ma auda sau sa ma vada.E o liniste placuta si imi aduce aminte de tine,esti o iluzie, exact ca dragostea ta pentru mine.

Friday night

             

   Am adormit si cand m-am trezit era noapte, tocmai atunci am realizat ca ceea ce visasem nu era real dar persista in mine  puternic. Stand  in lumina slaba a beculetelor uitate de craciunul trecut din camera mea, gandindu-ma daca si tu ai vista aceelasi lucru, daca noi ne-am putea intalni reciproc in vise?  Dar noi deja avem un univers al nostru, paralel cu lumea aceasta, un loc doar pentru noi unde putem fi cine vrem noi sa fim. Mirosul de vanilie si scortisoara ce venea din bucatarie imi aduce aminte de un loc feeric unde am fost intr-o vara...marea,noaptea, lumini si o mica cafenea. Nu cred ca as putea uita vreodata acel loc...
Ma ridic din patul care parca inca ma chema sa mai dorm, si inainte sa ma ridic  mai ma gandesc o data la visul meu.Iesind in intunericul nopti ce ma strabate-a profund.

Confession at midnight.

Nu stiu cum ai intrat in viata mea, probabil,asa ca o plaoie de vara usor cu stropi reci....
dar nu stiu cand te-ai schimbat cand ai incetat sa fi ceea ce eu iubeam.
Stand sa ma gandesc poate ca nu te-am stiut,nu te-am cunoscut nicodata,dar mi-ar fi placut sa te cunosc. As fi stat in bratele tale, uitandu-ne amndoi pe fereastra la ploaie. Dar noi traim in lumi diferite,paralele, si caut neputincioasa o usa poate lasa deschisa...si ma intreb ce am simtit atunci
mi-ar fi placut sa te stiu, cand tu ai fi putut fi perfect pentru mine dar stii tu nu esti nici pe jumatate. Am fost o copila naiva crezand ca se va putea,dar mereu noi vom face aceeasi greseala: sa ne indragostim de persoana nepotrivita!
Dar sa stii ca noaptea eu ma transform devin una cu ea, rece indiferenta,frumoasa ,misterioasa  si acum la miezul noptii iti confesez tot ce nu am putut sa-ti zic vreodata,tot ce nu am avut curajul pentru ca,da,eu sunt noaptea.Sunt cosmarul dulce ce te bantuie in fiecare noapte si nu te lasa sa adormi....