Umbrele apei

Fug

Ma impiedic

Simt

Cum pietrele  imi lasa urme pe talpi

Apa 

Prea rece imi ingheata tot corpul 

Aud cum ma cheama

Ma striga pe nume

Vreau sa ma uit inapoi 

Dar nu ma pot oprii

Umbra imi tremura 

Vad sange pe genunchi mei 

Nu ma pot misca

Moment in care

Nu mai sunt eu

Ma pierd 
Dispar

Ingerii nu vegheaza sub stele: mai spune-mi o data

Mai spune-mi o data drumul,
pentru ca eu l-am uitat
si nu pot sa-mi explic de ce
cum am putut,cum mi-a scapat.
Poate a fost in noptile tarzii
printe strazi pustii,oamenii de zapada
zambete,maini reci si ciocolta calda cu scortisoara.
Mai spune-mi o data,de unde am plecat si unde am ajuns
caci unde ma aflu acum, e o lume rece si indiferenta.
Mereu e cineva aici dar pleaca la un momendat,nimeni nu ramane nicaieri.
Mi-as dorii ca macar o data sa fie altcumva dar nu cred ca exista un astfel de final.
Iti mai aduci aminte ce ti-ai promis?nu poate exista frica unde e iubire,exista doar,
curajul de a iubi.

Ratacire

Sa nu uiti acest drum poate ca e ultimul pe care mergem impreuna

Sa nu uiti ca exista un motiv pentru tot dar nu pot lupta cu aceste cuvinte ce sunt precum sagetile 

Sa nu uiti acesti ochi

Sa nu uiti sa zambesti

Sa nu uiti sa lupti pentru ce iubesti

Sa nu uiti ceea ce conteaza

Si cand vei rataci prin noaptea ce pare ca te inghite, sa iti aduci aminte aceste cuvinte.

-Tu cel ce ratacesti,sa nu uiti ca acasa e unde iti e sufletul cel mai linistit-

Freamat

Candva cineva mi-a spus: '' sper sa nu te inchizi si mai mult in tine''

ultimele cuvinte si privirea lui, apoi a trecut mult timp intre noi. 

Iar acum iti  scriu, sa-ti spun ca nu m-am inchis sau izolat definitiv.

Ca a mai ramas acolo o mica poarta lasata neintentionat deschisa.

Care inca a rezistat, unde inca mai zboara gandurile si le prind 

pe hartie precum  fluturii in plasa.

Aici timpul nu mai exista,sunt doar eu  si o usa

pe care doar eu o pot vedea, si imi e de ajuns.

Ma bucur ca m-am intors aici,unde sufletul meu isi gaseste linistea si locul 

in freamat, aici e acasa.

Freamat ce s-a zbatut in mine si avrut sa iasa afara

dar eu nu l-am lasat. Permite-mi doar sa fiu si atat.

Descântece - tu nu iubesti un suflet, tu iubesti un trup

Om de lut, tu esti doar un trup

ce rataceste printr-o mare de oameni

care isi cauta o bucata din suflet

m-am uitat prea mult inapoi dupa tine

nu era nimic acolo,doar amintiri

si ce ar mai conta cateva in plus acum?

Om de lut, tu iubesti o fantoma

caci e doar in mintea ta, nu e aici,nu e acolo

Nu e cu tine, dar e mereu in mintea si inima ta

A sculptat in tine un sentiment de iubire

conturat cu amintiri, dar ce ar mai conta cateva in plus acum?

Om de lut, ai fost naiv sa crezi asa ceva,

sa speri ca nu te va abandona,

toate sunt scuze, dar putine motive

toate sunt clipe, dar putine conteaza

toate sunt zambete, dar putine care sa nu ascunda ceva 

Om de lut, nu fi absurd,

disperarea ce-o port ca pe cel mai frumos lucuru

de ce? Pentru ca stiu, intr-o zi voi inetelege ce nu pot acum

dar pana atunci prefer sa se sparga oceane in ochii mei

caci doar cicatricile sunt o dovata ca tu ai fost aici, acum.

A part of me

Acolo unde se termina noapte si incepe ziua intre stare de veghe si visare,acolo incep sa ma pierd pe mine si pe tine odata cu mine, caci tu esti o parte din mine.As vrea sa culeg fiecare amintire, sa se mai opreasca odata timpul in loc sa-mi odihnesc privirea pe chipul tau.Cum lumina diminetii nu va intarzia sa apara asa si timpul nu sta in loc si nici oamenii. Nu voi uita sa iubesc, sa fiu eu si sa visez.
E un simplu drum dar imi e frica sa ma uit inapoi, pentru ca atunci 
poate ma voi scufunda dar nu in ocean, in propriile-mi ganduri
 emotii si amintiri.

Din lumea albastră

E ceva, e ceva acolo in mine, care se zbate zadarnic sa iasa afara,ca un tipat mut.Pot simti mirosul cerului, lumina soarelui, mangaindu-ma pe cap dar radacinile mele, nu ma lasa sa zbor,precum o pasare ranita,se sparg oceane in ochii mei.Iar mainile spun  mai multe decat cuvintele mele,acum.In camera pe jumatate luminata, sunt eu si zidul gol peste care se revarsa amurgul,plin de nostalgie. Usi inchise ce asteapta o cheie salvatoare,pe mari albastre,furate din basme,iar sufeletele pustiite, asteptand sa-ti spuna o poveste.
Timp de o secunda m-am oprit,uitandu-ma la dulapul cu model complicat,la cartile vechi de pe el si la persoana ce se reflecta in oglinda sparta de langa. Mirosul de iasomie ce venea din camera alturata, caii fugind pe campul gol si ploaia ce urma sa vina.

Lonely winter days

Daca as fi iarna ,as ingheta totul ,florile ar sta tacute,iarba ar dormi iar brazi ar fi singuri 

supravietuitori.As fi superba in hainele mele albe dar as fi tacuta ca atunci cand tu te trezesti dimineta

sa vezi albul infinit,stralucitor la lumina slaba a soarelui,as da o ninsoare cu fulgi mari care ar alunga oameni in casele lor.As fi intodeauna singura si as umple strazile cu nostalgia mea, le-as da si oamenilor din ea.

M-as uita la copii,cum mamele lor ii dojenesc cand ies afara fara caciula...cum se bat cu zapda,cum imi lasa ingeri pe palmele mele reci,castele in parul meu mult prea mici pentru a incapea cineva in ele,

poate doar veveritele,oameni de zapada,soldati mei,stau si  pazesc orasul feeric.

Iar pe tine te-as tine in lumea mea ca intr-un vis  pentru todeauna,te-as pastra undeva in inima mea inghetata.

Spre sfarsit as plange pentru ca soarele m-ar alunga dar voi stii ca oamenii nu ma vor uita vreodata pentru ca le-am lasat amintiri frumoase, din iarna,din mine.Atunci cand o floare a ierni se va sparge voi stii ca fiecare bucata de gheata  a ajuns la cineva .

Under the water

Luminile  erau aprinse in tot orasul si ma simteam cumva protejata de ele dar intr-un fel eram constienta ca ma poate vedea cineva, desi la ora aia din noapte nu cred ca mai era cineva afara.Cutreierand strazile orasului, noaptea totul e altfel  ca o alta lume care sta ascunsa pana soarele apune. Oamenii,  majoritatea dorm iar sufletele lor calatoresc departe. Cateodata noaptea tarziu ma trezesc ca  alerg dupa umbre,cand vantul bate si haitele de caini parca pun stapanire pe oras. Un oras ce pare parasit desi eu stiu ca doar doarme.In noptile tarzii de vara cand pomii  parca ma imbata cu mireasma lor,  poezii despre altii care s-au iubit, ma intreb cine au fost ei,daca  autorul a stat si el pe o banca intr-o seara de vara asa ca mine...''suntem facuti pentru a iubi'' am citit asta o data undeva, nu mai stiu unde exact. Dar nu simt ca am fost facuta pentru asta, desi in unele noptii tarzi ca asta cand ma pierd in peisaj simt ca sunt singura, de-a dreptul singura.Astfel de momente sunt prea rare si prea scurte ca si viata de altfel care e mult prea scurta .
Mai e putin si soarele va rasari si nu vreu sa ma prinda dimineata cand ajung acasa dupa mica mea plimbare nocturna parca intunericul din camera si tacerea ma inghit dar sub apa acolo nimeni nu poate sa ma auda sau sa ma vada.E o liniste placuta si imi aduce aminte de tine,esti o iluzie, exact ca dragostea ta pentru mine.

Friday night

             

   Am adormit si cand m-am trezit era noapte, tocmai atunci am realizat ca ceea ce visasem nu era real dar persista in mine  puternic. Stand  in lumina slaba a beculetelor uitate de craciunul trecut din camera mea, gandindu-ma daca si tu ai vista aceelasi lucru, daca noi ne-am putea intalni reciproc in vise?  Dar noi deja avem un univers al nostru, paralel cu lumea aceasta, un loc doar pentru noi unde putem fi cine vrem noi sa fim. Mirosul de vanilie si scortisoara ce venea din bucatarie imi aduce aminte de un loc feeric unde am fost intr-o vara...marea,noaptea, lumini si o mica cafenea. Nu cred ca as putea uita vreodata acel loc...
Ma ridic din patul care parca inca ma chema sa mai dorm, si inainte sa ma ridic  mai ma gandesc o data la visul meu.Iesind in intunericul nopti ce ma strabate-a profund.

Confession at midnight.

Nu stiu cum ai intrat in viata mea, probabil,asa ca o plaoie de vara usor cu stropi reci....
dar nu stiu cand te-ai schimbat cand ai incetat sa fi ceea ce eu iubeam.
Stand sa ma gandesc poate ca nu te-am stiut,nu te-am cunoscut nicodata,dar mi-ar fi placut sa te cunosc. As fi stat in bratele tale, uitandu-ne amndoi pe fereastra la ploaie. Dar noi traim in lumi diferite,paralele, si caut neputincioasa o usa poate lasa deschisa...si ma intreb ce am simtit atunci
mi-ar fi placut sa te stiu, cand tu ai fi putut fi perfect pentru mine dar stii tu nu esti nici pe jumatate. Am fost o copila naiva crezand ca se va putea,dar mereu noi vom face aceeasi greseala: sa ne indragostim de persoana nepotrivita!
Dar sa stii ca noaptea eu ma transform devin una cu ea, rece indiferenta,frumoasa ,misterioasa  si acum la miezul noptii iti confesez tot ce nu am putut sa-ti zic vreodata,tot ce nu am avut curajul pentru ca,da,eu sunt noaptea.Sunt cosmarul dulce ce te bantuie in fiecare noapte si nu te lasa sa adormi....

Sweet child of mine.

Hei! iti mai atuci aminte cand eram copii? Eram spirite libere si pure, nimic nu era imposibil atunci pentru noi.

Cum asteptam o noua zi de scoala pentru ca stiam ca tu vei fi acolo cu mine, A. Noi mereu puneam ceva la cale, mereu gasem ceva de care sa radem sau doar sa vorbim.  Mereu gaseam o scuza ca sa nu facem ora de sport.Iarna cantam colinde pe strada cand veneam de la scoala, fugeam si ne ascundem ca sa nu luam frecus. Cum ''viata cu mandarine era mai buna:)'' cu tine A.

Nu voi uita niciodata aceea vreme in care eram doar noi si nimic nu mai conta.Imi e dor de copilul dulce din mine, care se entuziasma tot timpul,care dormea la ore, care facea desene ciudate peste tot, care se uita cum ninge afara.Acel copil care iubea jeleurile pe care le cumpara de la magazinul  de la colt imreuna cu tine A.

Pe atunci visam mai tot timpul, eu si M  noi eram doua visatoare.Sunt vise si vise. Cel de atunci, pe cel de acum ,trebuie sa-l visez cu ochii deschisi.

Va multumesc pentru ca existati si pentru ca sunteti voi. <3

-Carpe Diem-

Ziua când pesti cerului au disparut.

E înorat afară dar in sufletul meu deja a venit ploaia...

se sparg ţipete in urechile mele.Și  un gând mă poartă spre un cântec vechi, ce îl crezusem uitat...

am versurile lui pe buze si îl rostesc in tăcere ca pe o incantaţie  sacră.

Și parcă te văd pe tine în fiecare colţ din lume...şi îmi închid gândul acesta departe în inimă.

Și înoţi, înoţi, în cerul albastru aşa cum esti în gândul meu.

Întuneric în culori

Deschid ochii. Manata de un sentiment ce parea sa fie un fel de dulceata ametitoare.

Am iesit afara. Era noaptea care ma chema la ea.

Umbrele vegheaza amenintator orice miscare pe care o fac...

La incaput cu pasi mari si apasati din ce in ce mai repede, apoi fara sa-mi dau seama alergam desculta prin zapada. Si cumplit era gandul ca intr-o zi ma vei uita.

Ca te vei duce departe... si vei fi doar o fantasma trecatoare in gandul meu.

Stele sparte in mainile mele ma dor.

Dar continui sa ratacesc la nesfarsit cu un singur gand in minte:

''nu ma uita ...o dulce amara iubire''.

Timpul.

Lacrimi de tristete.Uita-te  spre un alb pur.

Ceasurile timpului se revarsa intr-o singura clipa de tacere.

Deschid ochii umezi,greutatea de plumb atarnandu-mi pe gene.

Vad aripi pictate pe pereti si aud tipete mute... imi refac inima din bucati de sticla.Praful aminitrilor se lasa usor peste trecutul ingropat in sufletul meu.

Monocrom

Într-o lume in alb Și negru. Fără  zâmbete fără cea mai mică noantă de fericire. Dacă ajung la cer pot simti dorintele cum vin si se duc.Pe o stradă  pustie unde caldura nu pătrunde undeva mai aproape decât credeam stau uitandu-mă  la tine.Masca pusa pe fata mea ascunde sentimentele si emotile mele.M-ai pirvit si n-ai spus nimic. AȘa ca am mers pe drumurile noastre separate.Am simtit ca o lacrima curgand printre maȘti Și pentru prima oară  vad stele sarind din mâna mea patată  cu negru. În cazul în care lumea te face să te simti confuz, senzatia ,va disparea  daca  furtuna nu vrea să se răspândească... şi tu chiar nu sti ce sa faci privind in jur, eu sunt aici, nu conteză , departe sau aproape. In  rămăȘitele unui vis tăcut totul este intr-un monocrom.